Wow! Cat am lipsit! Dar si cate s-au intamplat… Viata mea a fost total upside down toamna asta, mi-a fost imposibil sa ma pot intelege cu piticii mei in ultimele doua luni. Asa ca mai bine am tacut. Am fost, ca in cantecul U2, “stuck in a moment and I can’t get out of it”. Pana ieri, cand Cristi mi-a amintit cat de mult imi place sa fac fotografii. Si sa le impart cu voi. Si ca n-am mai facut asta de la ultimul post, adica din 31 iulie!!! Wow again!
Asa ca in seara asta am urcat pe Hotel Gorj, cea mai inalta cladire din oras, si aproape ca am uitat sa mai cobor. Apusul din 1 noiembrie il impart aici cu voi.
Multumesc, Cristi 
(acum vad apusul de azi si prin alti ochi, pe pagina de facebook)
This slideshow requires JavaScript.
De ce “what if…”? Nu pentru ca am sa ma intreb mereu “ce-ar fi fost daca…” (chiar daca inca o mai fac din cand in cand, ca un exercitiu de memorie, cred), ci de asta:
