Wow! Cat am lipsit! Dar si cate s-au intamplat… Viata mea a fost total upside down toamna asta, mi-a fost imposibil sa ma pot intelege cu piticii mei in ultimele doua luni. Asa ca mai bine am tacut. Am fost, ca in cantecul U2, “stuck in a moment and I can’t get out of it”. Pana ieri, cand Cristi mi-a amintit cat de mult imi place sa fac fotografii. Si sa le impart cu voi. Si ca n-am mai facut asta de la ultimul post, adica din 31 iulie!!! Wow again!
Asa ca in seara asta am urcat pe Hotel Gorj, cea mai inalta cladire din oras, si aproape ca am uitat sa mai cobor. Apusul din 1 noiembrie il impart aici cu voi.
Multumesc, Cristi (acum vad apusul de azi si prin alti ochi, pe pagina de facebook)
This slideshow requires JavaScript.
De ce “what if…”? Nu pentru ca am sa ma intreb mereu “ce-ar fi fost daca…” (chiar daca inca o mai fac din cand in cand, ca un exercitiu de memorie, cred), ci de asta:
N-am mai fost in Sighisoara de cand eram copil. Azi am facut o plimbare prin Sighisoara medievala a anului 2011. Lumea zice ca festivalul medieval nu mai e cum a fost la inceput. Se prea poate, eu pot doar sa va arat cateva poze si un fragment dintr-un concert stradal si sa va spun ca mie mi-a placut, atat cat am stat si atat cat am vazut, mi-a placut
Te Adoresc – cea mai noua piesa a trupei Jukebox – la ea m-a dus gandul azi imbracand tricoul de ieri, impregnat cu parfumul pe care-l ador. Si m-am gandit ca titlul piesei ar putea defini o relatie la distanta: un amestec fascinant intre “te ador” si “te doresc”. Ma opresc aici, as banaliza farmecul relatiei la distanta incercand sa vorbesc despre ea sau incercand sa despic firul in patru. Ramane asa: Te Adoresc!
A, plus amestecul de nori si soare de ieri care, la fel, poate fi comparat cu relatia la distanta, cu soarele si norii ei, pentru ca nimic nu e intamplator!
Cu astea doua titluri de piese as descrie, pe scurt, primul concert Bon Jovi in Romania, din 10 iulie 2011. A trecut o saptamana si poate va intrebati de ce povestesc abia acum. Poate pentru ca nu-s asa priceputa in a face cronica unui concert, pot doar sa spun ca mi-a placut foarte mult, ca am fost impresionata de faptul ca au cantat 3 ore, cu o pauza de nici 3 minute sau ca ii admir pentru faptul ca ne-au facut sa credem ca doar la noi s-au simtit atat de bine si atat de rasfatati de public. Pe scurt, au facut cam ce-au vrut cu cei peste 50.000 de fani si a fost extraordinar! Va las cu poze si clipuri facute in momentele cand imi mai trageam sufletul, trebuie sa recunosc ca, desi-s mai tanara putin decat ei, mi-a fost greu sa tin ritmul lor!
Ruxandra e o fata pe care am cunoscut-o pe twitter. Apoi ne-am intalnit intr-una din excursiile Redescopera Romania, in trecere prin Tg.Jiu. Am indragit-o. Imi place cum gandeste, imi place ca face cu pasiune tot ce face, imi place cum scrie. Ca de exemplu, aici. Si uite asa am ajuns eu sa scriu in seara asta despre fericire. Da, fericirea are mai multe culori si arome, trebuie doar sa stii sa te bucuri de ele, sa le pretuiesti pe fiecare diferit si pe toate la fel, cu sufletul. Si daca te gandesti putin, sunt atat de multe care te fac sa te simti fericit, incat nu stii despre care sa vorbesti mai intai.
Imi place sa privesc dormind pe cineva drag, fie el iubitul sau copilul meu. Imi place sa-i mangai fruntea in somn si sa ma intreb ce viseaza. Iubesc fluturii din stomac si, langa cel care imi daruieste fluturi frumos colorati, imi place sa traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima, cu intensitate si pasiune. Imi place sa fac cadouri celor dragi si sunt fericita cand simt bucuria cu care sunt primite.
Imi place marea, mirosul ei, valurile, culoarea, imi place apa, imi place sa ma balacesc in apa rece a unei cascade de munte sau in valurile inspumate ale marii. Imi place sa rad si sa-i fac si pe cei din jur sa rada cu mine. Imi place sa plec aiurea, pe un drum pustiu, departe de oras, imi place sa conduc masina, imi place sa ma plimb cu bicicleta. Imi place apusul soarelui in spatele dealului de la marginea orasului si rasaritul lui din mare. Imi place sa gasesc forme cunoscute in norii pufosi, se spune destul de des ca-s cu capul in nori, poate de asta. Imi place mirosul capsunilor si al piersicilor coapte. Imi place sa privesc focul, imi plac stelele cazatoare si iluzia ca o dorinta mi s-ar putea implini in acel moment.
Iubesc muzica, muzica ma face fericita, imi place sa ma regasesc in fiecare vers si in fiecare nota. Imi place sa cant si sa tip la concerte, imi place sa dansez. Imi place mirosul bebelusilor, mirosul de iarba proaspat cosita, levantica, regina noptii si dulceata de visine. Imi place sa imbratisez si sa fiu imbratisata. Prietenii ma fac fericita, asa ca multumesc, Ruxa, ca m-ai starnit sa scriu despre toate astea. Pentru ca ai dreptate cand spui “e bine sa le scrii din cand in cand, cat sa nu uiti ca, de fapt, sunt atat de multe”. Cata dreptate ai, sunt atat de multe, incat, dupa ce am sa apas “publish” am sa mai vreau sa scriu cateva
Imi place sa privesc stelele si sa cred ca fericirea vine de undeva de acolo, de sus.
(acum vad apusul de azi si prin alti ochi, pe pagina de facebook)
